De ce se infectează un dinte tratat pe canal?
„Dar doc, dintele ăsta nu mai are nerv.”
Perfect.
Atunci de ce s-a infectat din nou?
Este o întrebare foarte bună.
Și este una pe care o aud destul de des.
Pacientul vine cu radiografia în mână și spune:
„Am făcut tratament de canal acum câțiva ani și acum mi s-a spus că am infecție.”
Și apare imediat întrebarea:
Hai să pornim de aici.
Tratamentul endodontic are ca scop îndepărtarea țesutului pulpar afectat, curățarea și dezinfectarea sistemului de canale și apoi obturarea și sigilarea acestuia.
Dar sistemul endodontic este mult mai complicat decât pare.
Nu avem un simplu tub drept prin care trece „nervul”.
Avem un sistem de canale, ramificații și zone care pot fi foarte greu de accesat și curățat.
Iar anatomia poate fi diferită de la un dinte la altul.
De aceea, chiar și după un tratament endodontic, există situații în care dintele nu se vindecă așa cum ne-am fi dorit sau în care problema reapare.
Uneori anatomia dintelui este foarte complicată.
Pot exista canale suplimentare sau zone care sunt dificil de instrumentat și dezinfectat.
Dacă anumite bacterii rămân într-un sistem de canale contaminat, inflamația din jurul rădăcinii poate persista.
Asta nu înseamnă automat că tratamentul a fost făcut prost.
Uneori cazul este pur și simplu dificil.
Dar înseamnă că, atunci când un dinte tratat pe canal prezintă din nou o leziune, trebuie să căutăm cauza.
Aici avem o situație foarte interesantă.
Tratamentul de canal poate să fi fost făcut corect.
Dintele se vindecă.
Totul este bine.
Dar după câțiva ani apare o carie nouă, o obturație se fracturează sau o coroană nu mai etanșează corespunzător.
Bacteriile pot pătrunde din nou în sistemul endodontic.
Și atunci problema reapare.
Așa că tratamentul de canal nu este finalul poveștii.
Dintele trebuie și restaurat corespunzător.
„Dar nu mă doare!”
Și aici avem o capcană.
Un dinte tratat pe canal nu mai are pulpă vitală în interior.
Asta înseamnă că nu va reacționa la stimuli în același mod ca un dinte viu.
Poți avea o problemă la nivelul țesuturilor din jurul rădăcinii fără să ai o durere spectaculoasă.
Uneori descoperim modificarea la o radiografie de control.
Pacientul este perfect surprins:
„Dar eu nu simt nimic!”
Exact.
De aceea nu îmi place foarte mult ideea:
„Dacă nu doare, înseamnă că este bine.”
În stomatologie nu funcționează întotdeauna așa.
Poate să fie și o fisură
Da.
Și aici lucrurile devin mai complicate.
Un dinte tratat endodontic poate suferi o fractură.
Dacă există o fisură care permite pătrunderea bacteriilor și afectarea țesuturilor din jurul dintelui, prognosticul se poate schimba.
Unele situații pot fi tratate.
Altele, în special anumite fracturi care se extind în rădăcină, pot face dintele imposibil de păstrat.
De aceea, înainte să spunem:
„S-a infectat, îl scoatem.”
trebuie să vedem de ce s-a infectat și dacă dintele mai poate fi salvat.
Și atunci ce facem?
Depinde de cauză.
Uneori este nevoie de retratament endodontic.
Alteori poate fi luată în calcul o intervenție chirurgicală endodontică.
În alte cazuri trebuie rezolvată mai întâi problema restaurării.
Iar dacă dintele este fracturat într-un mod care nu permite conservarea lui, poate fi necesară extracția.
Important este că nu există o singură soluție pentru orice dinte tratat pe canal care prezintă o problemă.
Trebuie să punem cap la cap toate informațiile.
Pentru că după tratamentul endodontic nu vrem să lăsăm dintele vulnerabil.
Mai ales la molari și premolari, unde forțele de masticație sunt importante.
Un dinte cu pierdere mare de structură poate avea nevoie de o restaurare care să îl protejeze mai bine.
Nu orice dinte tratat pe canal are nevoie automat de coroană.
Dar un dinte posterior foarte slăbit poate avea nevoie de protecție suplimentară pentru a reduce riscul de fractură.
Și aici trebuie să analizăm fiecare caz.
Pentru că pot exista bacterii rămase în zone dificil de curățat, pentru că dintele se poate recontamina ulterior sau pentru că există o problemă structurală, cum ar fi o fisură.
Și vreau să rămâi cu o idee:
Un tratament de canal bun nu înseamnă că dintele nu mai are nevoie niciodată de atenție.