O plombă ține toată viața?
O obturație dentară este un material pe care îl folosim pentru a reconstrui o parte din dinte pierdută din cauza cariei sau din alte motive.
Dar trebuie să înțelegem ceva.
Plomba nu devine dinte.
Este un material care funcționează împreună cu dintele.
Iar dintele continuă să fie supus forțelor de masticație, variațiilor de temperatură, bacteriilor, alimentației și obiceiurilor tale.
De aceea, în timp, o obturație se poate uza sau deteriora.
Atunci cât ține?
Depinde.
Foarte mult.
Contează materialul, dimensiunea obturației, dintele pe care se află, câte suprafețe sunt restaurate, forțele de masticație, igiena orală, riscul de carie și chiar obiceiurile pacientului.
De exemplu, o obturație mică pe un dinte poate avea o evoluție foarte bună.
O obturație foarte mare pe o măsea care suportă forțe mari este o altă poveste.
Nu putem compara cele două.
Studiile arată că restaurările directe pot avea o supraviețuire bună pe termen lung, dar principalele motive de eșec includ caria secundară și fractura restaurării sau a dintelui.
„Dar eu am o plombă de 20 de ani și este perfectă!”
Foarte bine.
Există obturații care rezistă foarte mult.
Dar faptul că o plombă are 15 sau 20 de ani nu înseamnă automat că este bună.
Și nici faptul că are 3 ani nu înseamnă că este perfectă.
Vârsta este doar una dintre informații.
Contează cum arată plomba și dintele din jurul ei.
Cum poate apărea o carie lângă o plombă?
Asta este ceea ce numim carie secundară sau recurentă.
Dacă apare o nouă leziune carioasă la marginea unei restaurări, putem ajunge în situația în care plomba trebuie reevaluată.
Și aici este motivul pentru care controalele sunt importante.
Pentru că uneori problema nu te doare.
Nu simți nimic.
Nu vezi nimic.
Și totuși, la examinare putem observa modificări care merită urmărite.
Și de ce se poate rupe o plombă?
Pentru că plomba nu este indestructibilă.
Poate apărea uzură.
Poate apărea fractura materialului.
Dar uneori problema nici măcar nu este plomba.
Este dintele.
Dacă a rămas foarte puțină structură dentară, dacă dintele a fost tratat endodontic, dacă există forțe mari de masticație sau bruxism, riscul de fractură poate fi mai mare.
De aceea, uneori nu mai este suficient să spunem:
„Punem o plombă.”
Trebuie să ne întrebăm cât dinte mai avem.
Deci trebuie să schimbăm plomba doar pentru că este veche?
Nu.
Nu schimbăm o obturație doar pentru că a împlinit o anumită vârstă.
Dacă este funcțională, bine adaptată și dintele este sănătos, poate fi doar monitorizată.
În schimb, dacă există carie secundară, fractură, infiltrații relevante, uzură importantă sau alte probleme, atunci discutăm despre înlocuirea ei.
Și aici cred că este important să nu avem o regulă de tip:
„Plomba are 10 ani, trebuie schimbată.”
Nu.
Nu este o cutie de lapte.
Nu expiră la o anumită dată.
Dar nici nu trebuie să uităm că este o restaurare care trebuie verificată în timp.
Pentru că obiectivul nu este să păstrăm plomba.
Obiectivul este să păstrăm dintele.
Dar trebuie să înțelegem ceva.
Plomba nu devine dinte.
Este un material care funcționează împreună cu dintele.
Iar dintele continuă să fie supus forțelor de masticație, variațiilor de temperatură, bacteriilor, alimentației și obiceiurilor tale.
De aceea, în timp, o obturație se poate uza sau deteriora.
Atunci cât ține?
Depinde.
Foarte mult.
Contează materialul, dimensiunea obturației, dintele pe care se află, câte suprafețe sunt restaurate, forțele de masticație, igiena orală, riscul de carie și chiar obiceiurile pacientului.
De exemplu, o obturație mică pe un dinte poate avea o evoluție foarte bună.
O obturație foarte mare pe o măsea care suportă forțe mari este o altă poveste.
Nu putem compara cele două.
Studiile arată că restaurările directe pot avea o supraviețuire bună pe termen lung, dar principalele motive de eșec includ caria secundară și fractura restaurării sau a dintelui.
„Dar eu am o plombă de 20 de ani și este perfectă!”
Foarte bine.
Există obturații care rezistă foarte mult.
Dar faptul că o plombă are 15 sau 20 de ani nu înseamnă automat că este bună.
Și nici faptul că are 3 ani nu înseamnă că este perfectă.
Vârsta este doar una dintre informații.
Contează cum arată plomba și dintele din jurul ei.
Cum poate apărea o carie lângă o plombă?
Asta este ceea ce numim carie secundară sau recurentă.
Dacă apare o nouă leziune carioasă la marginea unei restaurări, putem ajunge în situația în care plomba trebuie reevaluată.
Și aici este motivul pentru care controalele sunt importante.
Pentru că uneori problema nu te doare.
Nu simți nimic.
Nu vezi nimic.
Și totuși, la examinare putem observa modificări care merită urmărite.
Și de ce se poate rupe o plombă?
Pentru că plomba nu este indestructibilă.
Poate apărea uzură.
Poate apărea fractura materialului.
Dar uneori problema nici măcar nu este plomba.
Este dintele.
Dacă a rămas foarte puțină structură dentară, dacă dintele a fost tratat endodontic, dacă există forțe mari de masticație sau bruxism, riscul de fractură poate fi mai mare.
De aceea, uneori nu mai este suficient să spunem:
„Punem o plombă.”
Trebuie să ne întrebăm cât dinte mai avem.
Deci trebuie să schimbăm plomba doar pentru că este veche?
Nu.
Nu schimbăm o obturație doar pentru că a împlinit o anumită vârstă.
Dacă este funcțională, bine adaptată și dintele este sănătos, poate fi doar monitorizată.
În schimb, dacă există carie secundară, fractură, infiltrații relevante, uzură importantă sau alte probleme, atunci discutăm despre înlocuirea ei.
Și aici cred că este important să nu avem o regulă de tip:
„Plomba are 10 ani, trebuie schimbată.”
Nu.
Nu este o cutie de lapte.
Nu expiră la o anumită dată.
Dar nici nu trebuie să uităm că este o restaurare care trebuie verificată în timp.
Pentru că obiectivul nu este să păstrăm plomba.
Obiectivul este să păstrăm dintele.
